Maia Sandu, la Gala Profesorilor: „Viața nu poate fi trișată”
Dragii mei,
În zi de sărbătoare profit de privilegiul de a vorbi în fața dumneavoastră pentru a vă mulțumi și a vă împărtăși speranțele mele, speranțe pentru împlinirea cărora vă promit că îmi voi da toată energia.
Vă mulțumesc pentru că în câteva momente cheie ale istoriei noastre ați fost cei pe care cu toții ne-am bazat. Am să mă refer doar la unul din aceste momente și la implicațiile lui.
E vorba de momentul zero al luptei anticorupție, și anume stoparea fraudei la bacalaureat din 2013. Lumea asociază acel moment cu persoana mea dar aș vrea să se știe că acel moment vi se datorează vouă, profesorilor onești, exasperați că școala ajunsese o piață de diplome second-hand.
Am auzit atunci apelul vostru, am făcut ce putea să facă un ministru, dar voi, stimați profesori, ați fost alături de cei onești, cei care prețuiesc munca și nu lenea, cei care prețuiesc onestitatea și resping frauda, cei care aduc științele în sala de clasă pentru a lumina mințile tinerilor noștri împreună cu lumina sufletului onest, a meritului și a dreptății.
Împreună cu voi am pus atunci fundamentul moral al sistemului nostru, fundament fără de care nicio altă măsură tehnică nu are șanse. Ați predat copiilor noștri cea mai importantă lecție: aceea că viața nu poate fi trișată.
Rezultatele încep să se vadă și sunt optimistă: din ce în ce mai mulți oameni resping hoția și frauda în viața societății, iar eu, ca premier vă promit azi un lucru: ne-ați votat să curățăm țara, ei bine țara o vom curăța, până la capăt. Am făcut împreună primul pas înspre însănătoșire și vom face și alți pași împreună, pentru tinerii Republicii Moldova. Stimați profesori,
De fiecare dată când sunt printre dumneavoastră sunt cuprinsă de speranță.
Speranța că, grație vouă, lumina învățăturii se va aprinde în fiecare copil în mod egal, fie că este el într-un sat sau oraș al țării.
Speranța că împreună putem să oferim copiilor manuale școlare mai atractive, mai complete și la timp pe băncile lor. Am speranța că putem face școlile mai primitoare pentru copiii și tinerii noștri, și asta nu doar în orașele mari. Am speranța că școala poate, prin dumneavoastră, să își apropie părinții și buneii, care să-și lase copiii și nepoții la școală cu siguranța că se vor întoarce mai buni.
Am speranța că prin ceea ce dumneavoastră faceți, tinerii noștri să aibă respectul în sânge, artele în suflet, limba în inimă și științele, că e vorba de matematică, istorie sau chimie în mintea lor agilă. Am speranța dragii mei ca fiecare școală să devină din ce în ce mai mult o comunitate, care să injecteze încredere în societatea noastră încă prea dezbinată.
Știm cu toții că, oricât ar fi de bună, școala nu va da copiilor tot ce au ei nevoie în viață. Familia este cel puțin tot atât de importantă, de aceea dragii mei vă invit să fim mai aproape de familiile din țara noastră, să le îndrumăm în experiența lor de creștere a copiilor, să le fim aproape cu pasiunea pe care o văd în ochii dumneavoastră. Știu că eforturile și dăruirea cu care munciți nu sunt recompensate la justa valoare de societate.
Toți au auzit despre Eugen Coșeriu. O lumea întreagă îl cunoaște drept unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului al XX-lea. Mai puțini, mult mai puțini, am auzit despre Roman Mândâcanu, dascălul din Mihăileni care a știut să-l îndrume și să-l încurajeze pe elevul Coșeriu să-și urmeze pasiunea.
Acesta este destinul multor profesori – să crească și să educe oameni de valoare, unii cu renume mondial, fără a revendica din acel renume. Fără aplauze, fără recunoștință publică. Profesorii buni cred în elevii lor, îi ajută să-și vadă mai clar vocația și îi sprijină să nu renunțe atunci când este greu, să continue, se autodepășească. Profesorii pentru a putea face aceste lucruri au nevoie de ajutorul nostru.
Condițiile dificile în care munciți se datorează în primul rând lipsei resurselor și nicidecum faptului că nu vă recunoaștem contribuțiile. Lucrăm la soluții care să vă ajute să faceți lucrurile mai bine, în condiții mai bune și cu recompense pe măsura eforturilor depuse și performanțelor înregistrate.
Munca guvernului este și va fi pe măsura speranțelor pe care ni le punem în voi: vreau să fiți siguri că nu este minut în care să nu ne gândim, împreună și cu partenerii noștri de dezvoltare, cum să vă oferim condițiile ca aceste speranțe să devină realitate.
Obligația noastră e să vă oferim siguranța zilei de mâine, să vă ocrotim, să creştem încrederea între părinți şi profesori, prin cooperare şi înțelegere, nu prin constrângere, pe baza respectului pe care ni-l datoram unul altuia.
Vă mulțumesc pentru munca dvs!