Tudor Bounegru: Un Proiect de dezvoltare a Economiei Naționale
Nu sunt și n-am fost politician. Activitatea mea profesională a fost în domeniul cercetărilor aplicative, creând tehnologii, instalații industriale, 29 din care au fost implementate în Economia Națională șidomeniul educației, elaborând multiple programe educaționale, implementate în procesul educțional din Moldova și din alte țări. În Perioada Sovietică am găsit soluția în concurența dintre URSS și SUA în domeniul utilizării calculatoarelor electronice în procesul educațional, ceea ce a cauzat introducerea mea în cercul unional decizional de modernizare a procesului educaționaldin URSS.
Dacă noi am fi avut în anii de independență economiști adevărați Economia Națională s-ar fi dezvoltat corect. Din păcate noi nu avem economiști. Noi practic nu avem specialiști adevărați în toate domeniile. După cum spunea renumitul fizician sovietic Kitaigorodscki despre specialiștii sovietici: ”Noi nu avem specialiști ci posesori de diplome”.
Eu de 30 ani încoace încerc să atenționez Guvernele, dar și populația țării despre faptul că calea de dezvoltare a Economiei Naționale este incorectă dar Guvernele nu aud.
Republica Moldova a apărut pe harta lumii accidental, independența fiindu-i daruită de circumstanțele descompunerii imperiului sovietic. Fără practică de existență ca Stat suveran, fără specialiști de talie internațională, fără consultanți, care să ne consulte corect noi am făcut o sumedenie de greșeli la început de cale. Însă cea mai mare greșală a fost că noi am cedat conducerea țării nomenclaturii sovietice, care era aleasă dintre cei care erau cu puțină minte și servili partidului comunist.
Țineți minte când Mircea Snegur a decretat agricultura – Ramură Strategică de Dezvoltare a Economiei Naționale, lăsând întreprinderile industriale să falimenteze. Aceasta a fost o greșală strategică, care nici astăzi nu a fost combătută de nici un Guvern.
În anii 80 a secolului trecut RSS Moldovenească era o republică industrial-agrară cu Produsul Intern Brut (PIB) în cote aproape egale (42-46%), generate de ramurile agricole și industrie. Oamenii trăiau cu mult mai bine decât în toată perioada de independență.
În primii ani de independență, noi, o grupă de entuziaști, încercam pe la Guverne să salvăm și modernizăm întreprinderile industriale civile, iar la cele militare să lansăm producții civile, dar nu am fost auziți. Parsonal am încercat să atenționez conducerea țării de faptul că agricultura nu poate fi motorul de dezvoltare al țării, că dacă împărțeam suprafața terenurilor arabile la numărul populației, fiecărui locuitor îi revenea 0.58 ha de teren arabil. Vă întreb, ce cultură poate fi crescută pe o așa suprafață, ca să obții un PIB de 10000 dolari; - că acesta era PIB-ul pe cap de locuitor în țările dezvoltate în acei ani. Dar faptul că agricultura este și era subvenționată, că condițiile climaterize în Republica Moldova deseori sunt nefavorabile, că începând cu anii 70 ai secolului trecut normaanuală de precipitații a scăzut treptat de la 750 mm la mai puțin de 350 mm. Oare Snegur nu știa acest lucru, el, fost președinte de colhoz, Secretar al PCM, responsabil de agricultură, că colhozurile în timpul sovietic primeau gratuit tehnică agricolă, combustibil, îngrășăminte, chimicate, complexele zootehnice erau construite din banii Statului. Da, se căra multă producție agricolă din Moldova în Uniunea Sovietică, dar, eu călătorind prin multe regiuni ale ei, în magazine nu am observat nici un kg de fructe și legrume moldovenești în afară de vin, care și el, era îmbuteliat tot la fabricile din Rusia, Ucraina, unde Moldova avea vre-o 15 întreprinderi de acest fel.
În toți acești ani de independență majoritatea populației țării nu a conștientizat că lumea capitalistă în care am nimerit nu e Uniunea Sovietică, că regulile de viață aici sunt extrem de dure, că există supraproducție și o concurență acerbă între mărfurile produse pentru a fi comercializate. Criteriile de bază fiind calitatea lor și prețul acestor produse. Dacă să fim cinstiți, în primii ani noi nu am avut produse spre a fi comercializate pe piața internațională, fiind nevoiți să ne comercializăm produsele tot în fostele republici unionale. Datorită ajutorului masiv al SUA prin bani și consultanță noi am ridicat la început calitatea vinurilor comercializate, apoi a strugurilor de masă și a fructelor, că, până când, aceste sunt practic, toate produsele autohtone pe care le comercializăm pe piața internațională.
Astăzi, ca consecință a războiului dus de Rusia în Ucraina și a frustrării UE, care nu a înțeles cine este Rusia pentru Europa, UE ne-a dat posibilitatea nemeritată de a fi candidați de aderare la UE, și posibil, dar nu sunt sigrur, că până la urmă vom fi admiși în UE.
Pe mine mă deranjează, că actuala conducere ne prezintă viața în UE ca o ”mare treucă” (scuzați-mă de comparație), unde, fără a contribui cu ceva – v-om ”înfuleca” și vom trăi mai bine.
Ei nu vor să spună populației că Republica Moldova este o țară falită, bancrot, că noi acum nu ne putem asigura existența, că o parte din salarii, pensii și contribuțiile la resurse energetice se plătesc din granturi și împrumuturi de pe piața internațională și locală. Noi dăm vina pe război, dar volumul de comerț cu Rusia și Ucraina nu s-a scimbat simțitor, iar comerțuil cu restul țărilor nu este afectat de război. Noi, pur și simplu, nu avem ce comercializa.
Guvernanții ne mințesc că întreprinderile străine nu vin în Moldova că războiul este aproape de noi. Ei vă mint. bissnesul internațional nu vine la noi din mai multe motive, principalele fiind:
1)Republica Moldova reprezintă o piață de desfacere foarte mică și nu are rost să produci ceva în Moldova pentru a comercializa local;
2)Republica Moldova a rămas în urmă cu dezvoltarea tehnico-științifică, nu avem specialiști de calitate, care ar înființa întreprinderi mixte pe noi producții;
3)Corupția endemică, generată de Stat este la fel un factor hotărâtor.
Proiectul de dezvoltare a Economiei Naționale
Forța motrice de dezvoltare a economiilor țărilor dezvoltate este elaborarea și implementarea unor tehnoloții moderne șicalitatea specialiștilor. Prezența unor bogății strategice subpământenepe teritoriul acestor țări este un ”atu” și nu factorul decisiv în asigurarea unui trai decent a populației în aceste țări.
Dacă e să traducem aceste două forțe: tehnologiile implementate și calitatea specialiștilor atunci responsabilă de dezvoltarea tehnologiilor este știința, iar de calitatea specialiștilor – sistemul educațional. Ambele aceste domenii la noi sunt ghestionale de Ministerul Educației și Cercetării (MEC).
După cum știți, știința în Republica Moldova a fost și este o ”cenușărească ”. În acești ani ea nu a avut acces la literatura științifică mondială, deoarece Statul nu a plătit pentru a se abona la ea, a fost rău subvenționată, dar mai rău a fost gestionată. La început, instituțiile științifice erau dirijate de Academia de Științe, dar ea nu s-a isprăvit cu această sarcină și aceste institute au fost transmise Ministerului Educației și Cercetării, care la fel, n-a știut ce să facă cu ele, ca mai apoi să fie transmise unor instituții de înțățământ pentru ”ași da obștescul sfârșit”. Dacă, din date credibile, se cunoștea că în anii 80 știința sovietică rămânea în urma științei mondiale cu 40 ani, acum calculați cu câți ani rămânem în urmă în dezvoltarea științei, dacă am fost deconectați de la cercetarea mondială.
Având pământ arabil puțin, condiții climaterice instabile și specialiști slabi nu putem conta pe agricultură ca ea ne va asigura un trai decent. Singura soluție este industrializarea țării. Îndeobște, fără dezvoltarea ramurii industriale Republica Moldova nu are șanse de a exista ca Stat independent.
Se propune:
1)Dintre savanții institutelor științifice academice, inginerești și cadrelor didacice cu grade științifice de format colective, care se vor ocupa cu cercetarea aplicativă pentru a elabora noi tehnologii și noi mărfuri competitive după calitate și preț. Statul va finanța prioritar aceste cercetări cât și lansarea acestor producții;
2)Într-o perioadă de 6 luni se vor selecta domeniile, în care se va efectua cercetarea, se vor crea colectivele, astfel ca către sfârșitul anului să fie propuse Proiecte de cercetare de 2-3 ani, care să se finalizeze cu ceva foarte concret și palpabil. Restul savanților care doresc să-și continue cercetarea fundamentală ei își vor asigura finanțarea din granturi câștigate de la organizații internaționale, tip Horizont 2020; Acei savanți, care deservesc anumite firme sau ramuri – vor fi finanțate de aceste organizații. Nici un fel de indemnizații pentru titluri de doctor în științe și academician;
3)O parte din finanțarea UE de 1.9 mld euro ar fi bine de orientat spe cercetarea aplicativă;
4)În agricultură vom implementa modelul francez.
Iar acum despre asigurarea Economiei Naționale cu specialiști de înaltă calificare.
În Uniunea Sovietică Partidul Comunist se temea de intelectualitate, așa că pentru ei, principalul era ca numărul posesorilor cu diplome de inginer, medic, profesor, etc. să fie cât mai mare și nu calitatea lor. Și totuși, autorul a învățat într-o instituție de învățământ superior sovietică, în care majoritatea manualelor erau traduceri în rusă a unor manuale străine foarte bune, cerințele față de calitatea cunoștințelor erau mai mari, sălile de lectură a bibliotecilor lucrau de la 8 00 până la 22 00 și erau prine de studenți. Profesorii, în mare parte erau aduși din alte instituții din URSS, de ai noștri erau puțini și de o calitate mai joasă. La admitere în facultate erau concursuri serioase. Din cei circa 30 de studenți înmatriculați la finele anului V au rămas cam jumătate, mulți fiind exmatriculați pentru nereușită.Ca studenți, încă din anul II sau III noi ne încadram în cercetarea științifică așa că temele de diplomă erau adevărate cercetări științifice cu o bază solidă de lucrări științifice studiate din publicațiile sovietice și internaționale, datorită faptului că biblioteca universitară era abonată la revistele referative ramurale și la multiple reviste științifice unionale.
Și totuși calitatea specialiștilor rămânea joasă.
Una din cauze era sistemul de apreciere a cunoștințelor, de 5 puncte, din care notele de 3, 4 și 5 erau note trecătoare. Dacă presupunem căstudenții, care au promovat examenul cu aceste note sunt repartizați în proporții egale, atunci:
-33% au avut doar note de 3, adică nu au cunoscut întreg materialul la nivelul cerut;
-alte 33% au avut note de 4, la fel, nu au cunoscut întreg materialul studiat la nivelul cerut;
-și doar 33% au cunoscut întreg materialul la nivelul cerut.
În instituțiile de învățământ de peste hotare studentul primește o notă trecătoare dacă cunoaște materialul instructiv integral la nivelul cerut. Dacă e așa atunci instituțiile sovietice de învățământ superior dădeau rebut de 66.6%. Dacă aici mai adăugăm și acei care au învățat fără frecvență procentul rebutului era extrem de mare. (eu, care 27 ani m-am ocupat cu evaluarea cunoștințelor studenților, vă asigur că la Facultatea de Chimie a USM nu am întâlnit nici un student să fi susținut toate examenele pe 5. Chiar și autorul a susținut în primul an examenele pe 4, deoarece nu conoștea suficient de bine limba rusă pentru a se exprima. Disciplinele se predau în limba rusă).
Ce pot spune despre instituțiile de învățământ superior din Republica Moldova. Ele sunt o catastrofă națională. (Poate ceva mai bine se prezintă Universitatea de Medicină și Farmacie și Universitatea de Arte, secția instrumente muzicale). Fostele cadre didctice, care în anul 1946 au venit din URSS să predea în Universitatea de Stat și Institutul de Medicină, către anul 1991 au decedat, iar cele autohtone au fost alese după criteriul loialității față de putere. Deoarece Statul nu a avut bani să procure manuale de prestigiu de peste hotare manualele autohtone actuale sunt niște compilății din manualele sovietice și parțial din România. Studenții, unu-doi din grupă, fac conspectele prelegerilor, iar apoi le multiplică la xerox. Prin sălile de lectură a bibliotecilor ”șuieră vântul” – nici un student. Trecând la sistemul de învâțământ: de licență (3 ani) și master (1-2 ani) la majoritatea cursurilor au fost reduse sau complet anulate seminarele. La examene se cere doar expunerea materialului studiat (nivel inferior al cunoștințelor, de înțelegere).
Acum să trecem la sistemul actual de apreciere a cunoștințelor de 10 puncte dintre care notele de 5, 6, 7, 8, 9 și 10 sunt note trecătoare. Hai să facem un calul similar ca să determinăm care este procentul celor care învață pe 10: 6 note trecătoare, adică 100%/6 = 16.7%. Este trist de tot. Dacă mai adăugăm aici și studenții care învață fără frecvenă atunci șituația este și mai tristă. Cum vrem noi să facem economia noastră competivă și eficientă dacă ”specialiștii” noștri mai mult nu știu decât știu.Peste hotare acești ”specialiști” se angagează la construcții, servitori, sau badane pentru bătrâni.Mă gândesc, că între cei 17 Miniștri ai Educației și Cercetării nu a fost nici unul care să înțeleagă care este rostul Procesului Educațional pentru prosperarea țări noastre.Cu așa Miniștri noi vrem să efectuăm un proces educativ corect!
Pentru a efectua un proces educativ corect în instituțiile de învățământ superior din țară se cere:
1)Să păstrăm doar învățământul la nivel de licență, însă durata studiilor va fi calculată una optimală pentru a obține studii calitative. Învățământul autohton la nivel de master și doctorantura se lichidează, până nu vom redresa situația din țară, dar acceptăm specialiști cu studii de master și doctor în științe, ”școliți” în instituții de prestigiu de peste hotare;
2)Cu ajutorul ambasadelor facem rost de programe de studiu, cursuri de lecții, manuale, aplicate în instituțiile superioare de învățământ din țări înalt dezvoltate, pe care le vom implementa în instituțiile noastre de învățământ superior;
3)Vor exista doar două note de apreciere a cunoștințelor:
oNotă trecătoare - cunoaște integral programa de studiu la nivelul cerut;
oNotă netrecătoare – nu cunoaște integral programa de studiu la nivelul cerut. (acest sistem de apreciere se poate implementa în următorul an de studii, din 1 septembrie);
4)De micșorat sarcina educațională a profesorilor, parțial prin lichidarea prelegerilor la științele umanistice, sociale, juridice, etc. unde se operează cu noțiuni concrete, iar la studierea științelor naturale, tehnice – sarcina educațională se va micșora cu adevărat. Cadrele didactice vor fi selectate prin concursuri adevărate, vor fi instruite la nivel psihopedagogic, ca să poată efectua activități didactice eficiente. Vor asigura obținerea de către studenți a cunoștințelor aplicative, iar la teza de licență - a cunoștințelor creative;
5)Cadrele didactice universitare se vor ocupa cu cercetarea științifică, de dorit aplicativă. Studenții vor fi încurajați să participe în cercetarea științifică, așa ca la finalizarea studiilor să-și găsească de lucru în domeniul cercetat;
6)Se optează pentru micșorarea numărului de instituții superioare de învățământ, mai mult ca atât, se interzice crearea facultăților cu același profil, în diferite instituții de învățământ. Cadrele didactice vor fi remunerate adecvat, dar și cerințele față de calitatea actului educativ vor fi înalte.
Acesta ar fi un învățământ de tip capitalist similar cu cel realizat în instituțiile de învățământ de peste hotare.
Vă asigur că noii specialiști formați vor face față sarcinilor în activitatea profesională, vor fi în stare să modernizeze procesul tehnologic și să introducă noi tehnologii în Economia Națională.
Despre sistemul educațional preuniversitar, din lipsă de spațiu, vom spune că în acest domeniu s-au comis multe greșeli. Aici ar fi bine ca Republica Moldova să preia un sistem educațional dintr-o țară cu tradiții solide în domeniul educației, chiar și Ministrul Educației și Cercetării, că noi nu am avut și nu avem un așa Ministru.
În loc de concluzii
Dacă nu facem schimbări fundamentale în domeniul științei și educației Republica Moldova nu va putea să se dezvolte ca stat de sine stătător, indiferent va fi sau nu membru al UE. Nu se poate trăi mult timp pe împrumuturi. Economiștii spun că deja suntem în zona roșie (Datoria de stat este de 40% din PIB). Va veni timpul când creditorii nu vor mai acorda împrumuturi.
Mă tem că până în 2030 din țară vor mai pleca 100-200 mii de cetățeni apți de muncă, micșorând și așa șansele de supravețuire a țării.
Câteva cuvinte despre statele post sovietice și lagărul socialist.
În România ca și în Republica Moldova (deasemenea și în Bulgaria, republicile pribaltice) se cere de trecut la învățământul superior de tip capitalist și de reorientat cercetarea spre dezvoltarea de tehnologii pentru a crea produse autohtone de calitate. Numai așa aceste țări se pot alinia la țările înalt dezvoltate.
Tudot Bounegru, tel. 079191081
